Cultura vieții

Sunt uimită de cât de contagioasă este atitudinea,emoția, dispoziția, cât de ușor poate fi însușit un comportament, involuntar.
Dacă aș vrea să schimb un comportament la mine însămi, ar fi extenunant. Se cere conștientizat planul de acțiune, se cere supravegheată conștient fiecare clipă.
Dar învățarea inconștientă este lejeră.

După un timp petrecut fără rugăciune, fără lectură spirituală, departe de sfinți ci în mijlocul unor nemulțumiri nesfârșite ale oamenilor, în mijlocul vânătorii de defecte sau lipsuri de informație ale oamenilor, de care să mă amuz, în mijlocul temerii de ziua de mâine și a viziunii unui viitor dezolant, în mijlocul unor încercări de a evada în lumi unde se duce mai bine, ajung să nu mai știu ce este iubirea, smerenia, mulțumirea, prețuirea semenului, pacea. Mă trezesc în mijlocul unor replici pe care după ce le-am spus nu-mi vine să cred că eu am spus ce am spus. Doar puțină îngăduință acordată răsfățului cu felul acesta agresiv de adaptare, egocentric și autovictimizator este deschizătoare de drumuri să pot rătăci din ce în ce mai mult.

Foarte înțelept sfatul bunicii dintr-o pildă, ce îl daduse nepotului ei care urma să studieze într-un alt oraș, și anume acela de a închide porțile. Este vorba de porțile pe care poate intra coruperea de la Adevăr.

Nu poți să schimbi un om dacă acesta nu vrea?
Depinde de sens.
Cred că un om atât timp cât este indiferent poate fi schimbat.
Nu poate fi schimbat decât atunci când se împotrivește cu desăvârșire.

Astfel sunt două timpuri de oameni în acest sens: oameni care nu vor să se schimbe pentru că nu sunt dispuși la a depune vreun efort, li se pare costisitor și prea greu, deși ar vrea și oameni care nu vor să se schimbe, pentru că nu îi interesează lucrul acesta.Dar și unii și alții, ca și orice om, sunt încontinuu supuși schimbării. Mediul în care trăim se îngrijește cu fidelitate de aceasta. Și toate pe o cale bătătorită, numită informație.


Suntem consumatori de informație. Unii mai înfometați ca alții.
Să ne hrănim cu informații binefăcătoare pentru sufletul nostru! Cu emoții, cu atitudini, cu comportamente, și cuvinte sfinte...

„Cultura este orișice cultivăm. Și cultivarea pământului este cultură. Și cultivarea păcatului este o cultură, smintită, dar cultură. Dumnezeu acuma ne cheamă să cultivăm în noi cele ce sunt ale vieții; Dumnezeu L-a făcut pe om, Care știe din ce este făcut omul, Care sigur știe unde este năzuința adevărată a omului; Dumnezeu Care vede pe im deznădăjduit, căutând viață acolo unde se vede îngropat în tot felul de morți - și până la Moartea - și căutând viața smintit, în orice pare lui a fi împlinire sau plăcere. Dar Dumnezeu, tainic, știe unde năzuiește inima omului, și la acea năzuință răspunde prin Cuvântul Lui. Și, Cuvântul lui Dumnezeu - Dumnezeu ne invită să-L facem cultura noastră.” (Rafail Noica, Cultura Duhului, 2002)