Am privit o camera. Destul de spatioasa. In ea, trebuiau sa incapa toate agonisirile de-o viata. Desigur detinatorul a renuntat la multe pe parcurs, si a acumulat altele.
Este o camera dintre cele vechi, asa cum imi place mie, cu multe lucruri care par imprastiate dar nu sunt. Sunt doar o multime de lucruri la vedere.
Acum e bine sa fie totul cat mai gol. Dar mie mi se pare superficial.
Oricum, revin la aceasta camera cu personalitate.
Se putea vedea cu usurinta ce pretuieste persoana.
Carti de rugaciuni, icoane multe, poze cu cei dragi, carti duhovnicesti sau beletristica, haine, parfumuri, jucarii, poze cu copii....
Cand am pasit in acea camera, parca am intrat in viata acelui om, de-a lungul timpului.
Adorabila camera.
Oare, cum ar arata camera mea, cu agoniselile de-o viata?
Oare ce valori o sa las eu la vedere?
Oare ce, din mine, din personalitatea mea, va ramane?
Acum, nimic prea special....dulapul pictat, dar nu conform standardelor, de m-ar vizita pe mine, o diletanta, un pictor, s-ar amuza pe seama mea, daca are simtul umorului, m-ar ironiza, daca are simtul ironiei, m-ar corecta, daca are simtul didactului, m-ar incuraja politicos, daca are simtul diplomatului, mi-ar spune ca nu e de mine pictatul, daca are un simt perfectionist cu aere de mandrie, sau poate, mi-ar spune ca blasfemiez arta, daca are un simt al conservarii si isi divinizeaza talentul. Un designer ar avea parerile lui, un simplu om ar avea parerile lui.....
Parerea mea, despre picturi, care sunt un fel de flori: caut sa imprim, in inimi ceva din mine.Mereu intentionez sa fie flori. Nu-mi iasa tot timpul... Fiecare insa, in functie de "simt" ma "judeca" cum "este".
Mai apoi, a ramas pe dinafara chitara....dezacordata. Ceea ce poate insemna ca ori cant prea mult la ea, ori deloc. E discutabil. Totul la mine e in functie de stare. Si chiar nu am unde sa o ascund. De fapt, as avea, dar nu este protejata acolo....
Vaza cu flori, flori in ghivece....Ooops....cam prea multe flori.;) De fapt, iubesc natura, si as vrea sa o pot iubi prea mult.
Multe carti, multe foi, multe dosare,.....Intr-adevar, sunt dependenta de citit.
Acum rolele si-au gasit si ele un loc la vedere....fac uz de ele.
O Biblie mica, alba, o agenda, o carioca, ceva de scris undeva pe pat. Multe perne,dar sunt de forma. Dorm mult, si ...."de forma".
Niste icoane pe perete, dar nu le-am pus eu, si nici nu le-am luat. Am banuit ca proprietarii le pretuiesc, si nu voi lepada ceea ce ei pretuiesc.
Imi vin in minte imaginile martirilor care si-au vazut arse icoanele in fata ochilor, si cum incercau sa le zideasca in perete, se inchinau unei portiuni de perete, stiind ca dincolo de var, se ascunde icoana lor mult iubita.
Mai apoi, pe cand pretuiam si eu icoanele, m-ar fi intristat ca cineva sa le dispretuiasca.
Si un ultim argument, sunt ecumenica. Se vede.:)....
Mai sunt si altele....
Vizita unei camere cu personalitate, m-a determinat sa privesc putin si camera mea de acum....cum va fi, de va fi....nu stiu....dar se va schimba in mod sigur. Nici de pe o zi pe alta nu este identica.
Deja imi vin in minte tot felul de camere....Si idei despre camere.
De pilda, multi oameni vad ceva interesant la cineva in camera, si isi procura si ei. Asta spune ceva....
Unii oameni au multe bibelouri, desi nu se mai poarta....sunt mult acorati in trecut si au o personalitate bine sadita.
Daca este deranj, inseamna ca omul are altceva mai important de facut. De exemplu, sa stea....e de apreciat.
Sau sunt unii oameni care vad ceva la cineva in camera si se pun pe barfit...asa cum am facut eu acum(dar am spus lucruri frumoase, si nu am pomenit numele;))...
Sau oameni care au o multime de camere...
Etc.
!Aceasta reflectie este ipotetica, nedovedita stiintific;)
Copirait:P
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu